Plătim cu cardul sau nu?

De curând m-am întors din ceva țări mai vestice. O călătorie scurtă, de afaceri, de doar câteva zile, în care nu prea am avut timp de vizitat mai nimic; de o sesiune de shopping nu mai zic…

Ce mi s-a părut foarte interesant a fost faptul că peste tot puteam plăti cu cardul. Inclusiv la o gheretă din gară de unde mi-am luat o sticlă de apă! Practic, nu am avut nici un ban cash în buzunar și m-am descurcat fără nici un fel de problemă. Pe lângă asta, nici un vânzător nu a pus mâna pe cardurile mele (ba chiar se uitau foarte ciudat la mine când, din obișnuință, îl întindeam).

Este o modalitate foarte comodă pentru clienți de a plăti și, cel mai important, este o modalitate foarte practică de a reduce evaziunea fiscală, și, după cum bine spunea și Moise (într-un articol pe care nu-l mai găsesc): cu un card pe care virezi ajutoarele sociale vei putea limita asistatul social să cumpere alcool, țigări etc.

Din păcate însă, trăim într-o țară ai cărei guvernanți sunt rupți de realitate, ce nu fac nici o conexiune între evaziunea ce crește în același ritm cu taxele (sau chiar mai accelerat!). Și, de parcă guvernanții nu ar fi de ajuns, băncile au și ele taxele și comisioanele lor. În călătoria mai sus menționată am scos ceva cash, că nu știam exact cum funcționează treaba. Comisionul? La suma scoasă de mine a fost de 12% (17 lei sumă fixă + 2%).

Că tot veni vorba de asistații sociali: am văzut ceva coadă acum câteva săptămâni pe o străduță din oraș. Motivul? Se dădeau ajutoare (zahăr, făină, ulei etc). Ai fost extrem de surprins să văd câți veneau/plecau cu Taxi-ul! Pentru că da, fix așa funcționează toată treaba: n-am bani de ulei și făină, dar îmi permit să mă plimb cu taxi-ul.