În scrisoarea de care menționam la începutul anului, tovarășul Mazăre a zis ceva și despre reabilitarea Cazinoului, printr-o oarecare ironie a sorții, numit și simbolul Constanței. Oare ce cred alții de un oraș ce are ca simbol o ruină ce nici măcar antică nu e? Pentru că, în cazul in care nu știai, Cazinoul – în construcția actuală – are un pic peste o sută de ani.
Un lucru foarte interesant (ne spune Wiki) este că, în 1891 cazinoul ajunsese tot o ruină (dar din cauze naturale: o frutună). Primarul de atunci a avut nevoie de doar câteva luni pentru a decide reconstrucția. Au fost nevoie de vreo 20 ani pentru construirea clădirii așa cum o știm; ceea ce este foarte important, pentru că ne dă o oarecare estimare asupra lucrării ce va urma.
Din păcate însă, același Mazăre ne promite de cel puțin zece ani că va reabilita clădirea. Ba a cedat nu-știu-ce drepturi, ba a vândut, ba a promis. Cert este că acest simbol a avut promise cel puțin cinci restaurări (de care îmi aduc aminte din memorie; dacă mă apuc să caut, s-ar putea să văd că au fost de cinci ori mai multe!). Să sperăm că nu va fi nevoie de o a treia reconstrucție din temelii…
O mică legendă – pe care o știu de la bunicul meu, ce și-a petrecut tinerețile în Dobrogea (anii 1930-1940) – este că se spune spunea că toată clădirea are forma unui dric, arhitectul fiind un grec ce și-a pierdut singurul copil – o fată – în valurile mării. Chiar dacă aduce un pic a dric, nu știu cât de adevărată e restul legendei.
Arhitectul fiind Francez vrei sa zici. Bunicul tau facea misto de tine.
Tocmai de asta am zis mai sus că era o legendă.
Și mulțumesc că mi-ai zis ce scria și pe wiki-ul menționat în articol