Am avut nevoie de 12 ani de scoală pentru a învăța și doar de doi pentru a uita.
Niciodată nu am avut un scris citeț; nu era caligrafic după nici un standard, ba chiar aș putea spune că aveam probleme în a-mi desluși scrisul. Poate că ăsta este și motivul pentru care, pe la sfârșitul gimnaziului, am decis să scriu cu niște litere ce seamănă foarte mult cu cele de tipar. Nu arată mai bine decât cel de mână dar pot citi ce am scris în urmă cu o lună sau un an.
În ultimii zece ani am avut perioade foarte mari (de ordinul lunilor sau chiar a anilor) în care pur și simplu nu puneam mâna pe nici un instrument de scris – altul decât pix, pentru a mă semna când primeam vreun colet. La o adică, de ce aș scrie? Toată ziua am tastatura, telefonul sau tableta în față! În plus, protejez și natura, pentru că nu mai consum hârtie, nu?
Cu vreo șase ani în urmă mi-am dat seama că.. nu mai știu să scriu. Eram la bancă, singur, trebuind să completez un formular. Am greșit trei exemplare, la al patrulea am greșit chiar la sfârșit când, în ciuda celor 15°C din sediul băncii, eram transpirat mai ceva decât un cal de curse. Am realizat nu doar că nu mai știu să scriu, ci că pur și simplu nu știu a ține pixul între degete, după ce am petrecut vreo cinci minute completând un nume, o adresă și un număr de cont, sub privirea zâmbitoare și plină de compasiune a operatorului bancar…
Cu vreo cinci ani în urmă am înființat PFA-ul. În cazul în care nu știi, asta presupune un teanc de acte completate și semnate. Mă simțeam ca in filmele lui Hitchcock…
De atunci tot încerc să țin lângă mine un creion și un caiet și să le folosesc ocazional, chiar și pentru mici mâzgălituri pentru atunci când n-am ce face cu mâinile (i.e. vorbesc la telefon). Ba chiar am încercat să-mi fac zilnic un todo list, lucru ce n-aș putea spune că mi-a ieșit…
A trecut mai bine de jumatate de deceniu de când mi-am dat seama că nu mai știu să scriu. S-a schimbat ceva? Nu. Poate că e cazul să caut ceva ajutor de specialitate? Să cumpăr un caiet tip 1 și încep să fac bastonașe?
Nici eu nu scriu foarte mult cu pixul, insa la majoritatea sedintelor unde am ceva de notat (practic nu notez mai nimic) am un carnetel si fac tot felul de fircalituri. Asta nu face scrisul mai frumos dar ,cred, iti mentine dexteritatea mainii in raport cu pixul. Si eu ma uit ciudat la adulti care scriu de mana de parca acum au invatat caligrafia.
Cu toate astea la tine se justifica, intr-o oarecare masura, uitatul scrisului. Mai grav e cand esti student si patesti treaba asta. A fost foarte funny la primul examen din sesiunea asta, cand am gresit de doua ori titlul.
PS : Nu sunt mandru de treaba asta, denota interesul meu „major” pentru scoala
2 motive:
1. Lucrezi în IT
2. Nu ești angajat, asta înseamnă că nu stai în sala de ședințe să notezi diverse. Probabil ca discuțiile cu clienții tai le ai pe Skype sau email.
Motive găsim, nu asta e problema. Dar nu reprezintă o scuză prea bună, nu?
Da, ar fi bine sa lucrezi la caligrafie. Si eu am o problema grava cu asta. Am facut ceva Caligrafie acum doi ani parca si mai m-am imbunatatit. Trebuie sa mai repet. Rezultatele vor fi vizibile oricum.
Câteva motive pentru a-mi exersa scrisul: http://mashable.com/2015/01/19/handwriting-brain-benefits/?utm_cid=mash-com-fb-main-link