Toți suntem nemulțumiți de ce se întâmplă în jurul nostru: că nu avem un oraș mai curat, că nu sunt folosite pistele de biciclete, că potăile nu-și adună căcații (și dacă potăile n-o fac, de ce-ar face-o stăpânii?) și tot așa.
Nu demult aveam o discuție cu cineva despre cât de vocali ar trebui să fim când vedem mici „nelegiuiri”: o hârtie aruncată pe jos, un rahat de câine neadunat, o mașină parcată aiurea etc. Eu zic că ar trebui să-i tragem de mânecă pe nesimțiți cei ce au un obraz mai gros. Interlocutorul susținea că degeaba facem asta, că oricum nu se va întâmpla nimic.
Și mi-a dat un exemplu: era în parcarea unui mall când a văzut o „doamnă” aruncând o hârtie pe jos. A atenționat-o, iar respectiva s-a făcut că plouă. Deci clar comentezi degeaba. Sau…?
Am scris la un moment dat despre un bunic ce se plimba cu nepotul și și-a aruncat gunoaiele la câțiva metri de un tomberon. I-am atras atenția că, pe lângă faptul că face mizerie, dă un exemplu prost nepotului și tot el era cel revoltat: că tineretul e needucat, că de asta au murit oameni la revoluție, că Băsescu. Deci clar am comentat degeaba. Sau…?
Eu am o teorie interesantă despre asta: oamenii sunt niște animale cărora nu le place să-și recunoască greșelile. Și nu e nimic rău în asta – cel puțin în contextul de față. Dar vor ține minte greșeala și vor evita să o mai facă a doua oară.
Respectiva „doamnă” se va gândi de două ori data viitoare când va arunca o hârtie. La fel și bunicul mai sus menționat. Este, dacă vrei, un fel de investiție educație pe termen lung.
Putem să ne schimbăm. Chiar dacă nu ne vom transforma într-o țară model, putem să schimbăm mici aspecte ale vieții ce ni se par normale, dar care nu sunt. Parcatul pe locurile destinate persoanelor cu dizabilități. Ignorarea căcaților lăsați de odorul tău. Aruncarea de hârtii și ambalaje pe stradă.
Vrem o schimbare, cu siguranță nu ne-ar deranja să fie totul roz. Dar este foarte importat ca această schimbare să nu vină de la noi. Pentru că suntem prea comozi sau prea convinși că nu se face primăvară cu o floare.
Dar poate că așa începe primăvara. Cu o floare.
Sunt de acord cu tine. Ca sa scutim eforturi, hai sa ne adunam noi cei educati, respectuosi si cu bun simt sa colonizam o insula. Sa nu mai avem neplaceri :). Nu de alta, sunt o minoritate restransa.
Ar trebui mai intai sa fim educati, sa ne stim prioritatile. Chiar am fost martor la o intalnire spontana intre un grup de tineri si primar. Primul lucru pe care l-au cerut a fost: pista de biciclete? Serios? Asta ne este prioritatea? Nu tu Politie mai buna, Spitale mai eficiente sau normale sau alte lucruri cu adevarat importante…