Azi am fost să cumpăr un cablu microusb. Intru în magazin, omu’ avea trei feluri de cabluri pentru telefoane: de iPhone (modelul clasic), lighting (modelul nou) și microusb (modelul dorit de mine). Dialogul a fost așa:
– Pentru ce telefon?
– Nu contează, vreau un cablu microusb
– Păi pentru ce telefon? Dacă nu se potrivește?
– Vreau acest cablu (și lipesc degetul de vitrină).
– Bine, dar dacă nu se potrivește…
Pentru că e atât de greu să respecți instrucțiuni simple, de genul „vreau aia” sau „dă-mi ailaltă”.
Altfel, suntem extrem de revoltați când avem un salariu mic, dar nu vrem (sau pur și simplu nu putem?) să facem ceva pentru a schimba asta.
În cazul în care te întrebi de ce am insistat cu acel cablu: costa 5 lei. Cu vreo 30 lei mai puțin decât în orice altă parte…
Pentru ca probabil a avut de-a face cu zeci de persoane sigure pe ele indicand cu degetul un cablu sau o componenta electronica pe care apoi a adus-o inapoi ca nu se potriveste. Mai pe scurt e patit.
Corect, dar nu e ca și cum erau 100 feluri de cabluri posibile. Erau trei feluri, din care două aveau o destinație foarte sigură (produse Apple).
Presupun că dacă știi că-ți trebuie un cablu microusb, știi și pentru ce îți trebuie și nu e nevoie să dai explicații suplimentare…
Tu esti clientu’ ideal, care stie. Dar idealurile sunt rare. Ce-a zis Bilen.
Dar s-a potrivit ?
Nu. M-am dus cu el înapoi!