Back in bizniz

Ok, după o săptămână de umblat prin țără (de fapt doar prin Iași) am ajuns acasă. Dulce sau nu, este totuși casa în care locuiesc.

Cum sunt destul de obosit nu te voi chinui cu prea multe chestii introductive și voi începe cu o întrebare simplă, ca o completare a unui post mai vechi:

Dacă îngerii arată ca Dumnezeu, Dumnezeu are aripi?

Despre săptămâna ce se încheie nu îți voi povesti prea multe deoarece întâmplările sunt strict personale și nu vreau să le împart decât cu prietenii foarte apropiați, dar în schimb îți voi povesti mici întâmplări de pe drum. Despre drumul Constanța-Iași am povestit când am plecat: a fost ok cu mici excepții: vagoane etajate, necompartimentate, uși automate ce prezentau o atracție deosebită pentru copiii (și erau foarte mulți) din vagon. La astea se mai adaugă cocalarii, nespălații și țărănoii ce nu știau să citească…

Întoarcerea a fost ceva mai ok, cu mici excepții:

La Brăila am văzut un accident de motor unde o Dacie i-a tăiat fața unui motorist și l-a luat în aripă. Nu prea am înțeles eu cum s-a putut întâmpla asta, deoarece Dacia ar fi trebuit să vină din Dunăre pentru a putea fi lovită așa…

Eh, cum nu se putea mai frumos, ne-a venit și nouă rândul: la bac, când ne așteptam rândul la înot prin Dunăre, șoferul s-a gândit să lase mașina să curgă un pic la vale (fără să pornească motorul) pentru a face loc alteia. Din păcate, a rămas fără frâne – ceea ce mi se pare ciudat, deoarece eu știam că atunci când nu mai are aer comprimat în instalație, frânele se blochează. Se pare că m-am înșelat. Din fericire, toți pasagerii erau coborâți și admirau peisajul și se bucurau de vremea frumoasă. Din păcate, autocarul se îndrepta spre Dunăre, fiind o pantă destul de abruptă pentru a prinde ceva viteză. Din fericire, în fața autocarului erau vreo 4 mașini…. Rezultatul final: câteva mașini avariate foarte ușor, autocarul cu parbrizul crăpat, ușa îndoită, bara spartă și ceva faruri sparte, iar un Santa Fe cu ușa + aripă față stânga distruse.

Desigur, pasagerii erau panicați, țipete, telefoane la prieteni, chestii de genul. O tanti foarte agitată, de parcă băuse câțiva litri de cafea întreabă disperată:

– Oare avem șofer de rezervă?

Răspunsul meu instant a lăsat-o cu gura căscată, iar pe unii dintre ceilalți pasageri cu zâmbetul pe buze:

– Cred că am avea mai multă nevoie de un autocar!

Minunea s-a produs: un alt autocar venea tot de la Iași, dar se ducea până la Tulcea. Am mers până la Tulcea și am luat microbuz spre Constanța. După calculele mele am ajuns cu juma’ de oră mai devreme, ceea ce a fost bine. Am ajuns acasă, citit câteva mail-uri, câteva din cele peste 1000 feed-uri adunate în câteva zile și m-am culcat. Azi am lucrat la ceva și s-a terminat ziua ce și-așa începuse târziu.

Mâine aștept LOST :D

7 Comentarii

Adaugă un comentariurăspuns pentru

Link-urile în context sunt binevenite. Comentariile fără nume/email valid sunt șterse.
PS: Comentariul NU este editabil.

Site-ul blog.iamntz.com utilizează cookie-uri. Continuarea navigării presupune acceptarea lor. Mai multe informații.

windows apple dropbox facebook twitter