În cartierul meu de nehotărâți nu am foarte multe opțiuni de unde aș putea să-mi fac piața: Profi, Penny și magazinele de cartier. Mai e și Kaufland – nou deschis – sau Auchan, dar sunt la vreo doi kilometri. Adică o distanță prea mare să ai chef să mergi pe jos și prea mică de ți-e jenă să deranjezi taximetristul pentru cinci lei… Prin urmare, toate ne-legumele sunt cumpărate din magazinele mai sus menționate. Și mă bucur de fiecare dată când văd ceva nou. Și bun.
La Penny am văzut că au adus două lucruri: pește proaspăt… ish (adică pește proaspăt dar ambalat, la caserolă; mie nu-mi inspiră încredere, deci nici nu știu ce preț are) și vită de soi la un preț bun: 20 lei pentru un T-Bone de 350g de Aged Prussiana. Ai zice că era aproape de expirare? Ei bine, nu era; era la jumătatea perioadei de garanție.
Ca să nu mai lungim povestea, ieri am pus în tigaie pentru vreo cinci-șase minute T-Bone-ul menționat mai sus. După ce a stat vreo jumătate de oră învelit în sare, piper, cimbru și câțiva stropi de ulei și zeamă de lămâie. Are rost să menționez că n-a mai rămas nimic?
Și dacă tot vorbim de carne, știai că acea culoare roșie a cărnii nu este de la sânge? Pe scurt, carnea începe să „ruginească”. Pe lung, citești aici.
