Normalitatea homosexualilor: nu e contagios

Normalitatea homosexualilor: nu e contagios ©

Am scris un post pe tema homosexualilor ce mi s-a părut prea lung pentru a fi citit de cineva. L-am împărțit în câteva episoade, sper să nu fiți foarte revoltați. De ce am scris un asemenea post? Consider (sper) că societatea a evoluat suficient încât să nu fim atât de revoltați de lucruri ce nu le înțelegem și ce le vedem doar prin prisma educației primite.

Cea mai mare durere a lor este că sunt anumite lucruri ce pur și simplu nu le pot face. Nu, nu copii. Nu își pot cumpăra o casă împreună, de exemplu. Nu își pot lăsa moșteniri  (sau cum s-o numi treaba aia când moare partenerul de viață iar celuilalt îi revin automat toate bunurile). Chestii de-astea, pe care noi, cei hetero, le luăm as granted.

Iar asta pentru că niște politicieni decid ce ar trebui să fie nu doar în viața, dar și în casa unei familii. Politicienii, biserica și vecinii, desigur.

Da, dar copiii…

De fiecare dată când vine vorba de cuplurile de același sex, se ajunge, invariabil, la problema copiilor: ori că nu e natural și că nu se pot reproduce ori că „ție ți-ar fi plăcut dacă erai crescut de doi tați?”. Ori, pur și simplu, clasicul „ce exemplu dai copiilor?”. De partea cu reprodusul nu comentez, că se pot face diverse combinații.

Dar un copil ar avea de ales între a crește la un orfelinat sau a fi crescut de doi tați, ce crezi că ar alege? Crezi că după zece ani va regreta deciza luată?

Mi-ar face plăcere să-mi vină copiii acasă cu un partener de același sex? Puțin probabil, dar cu siguranță nu i-aș renega, dezmoșteni și sub nici o formă nu mi-ar fi rușine cu ei.

Ce exemplu ar putea da copilului tău? Păi, de exemplu, i-ar putea insufla ideea că statul și societatea îl susține pentru ce face pentru stat și pentru societate, nu pentru ce (nu) face în dormitor; îl susține inclusiv dacă e un pic diferit de standardele societății…

Chiar crezi că doi gay îți vor transforma copilul într-un homosexual? Serios? Ia încearcă să faci o retrospectivă a copilăriei tale și adu-ți aminte câți alcooliști ai văzut în primii zece ani de viață? Câți boschetari? Ai ajuns alcoolist? Ai ajuns boschetar? Hmm?

Va urma

4 Comentarii

Mihai S. a scris

S-ar putea sa vezi o reactie diferita: sa nu te critice sau injure nimeni pentru articol dar sa ramai fara urma de comentariu din cauza unui fel de political correcteness fortat si tembel.
Eu unu` cred c-o sa mor cu parerea de-o am acum: n-am nimic cu ei, pot sa-mi fie colegi de munca, sa aiba copii, sa umble de mana pe strada dar, sincer, recunosc ca inca nu sunt pregatit sa-i vad sarutandu-se pe strada, asta e limita mea si nu cred sa scap de ea prea curand. Nu o sa vreau sa-i „cert”, sa-i bat sau alte manifestari de maimuta lobotomizata daca totusi fac si asta in fata mea, dar nu o sa-mi pice mie bine, atat.

Ionuț Staicu a scris

Cred că tot pe acolo e și limita mea și cam tot așa cred că s-ar manifesta. Doar că toată povestea asta cu drepturile gay este doar un mod foarte bun de a arăta cum legiuitorii nu lucrează chiar pentru popor, așa cum s-ar aștepta unii :)

Cât despre (ne)înjurat… ei bine, nu mă deranjează nici comentariile excesive și nici lipsa acestora. Am vrut doar să spun ce cred despre subiect :)

Adaugă un comentariurăspuns pentru

Link-urile în context sunt binevenite. Comentariile fără nume/email valid sunt șterse.
PS: Comentariul NU este editabil.

Site-ul blog.iamntz.com utilizează cookie-uri. Continuarea navigării presupune acceptarea lor. Mai multe informații.

windows apple dropbox facebook twitter
windows apple dropbox facebook twitter