Articolul de ieri a stârnit niște reacții neașteptate. Însoțite, evident, de înjurături.
Iar asta am observat-o și pe diverse bloguri citite: atunci când cineva nu e de acord cu tine, nu doar că vine cu argumente slabe împotriva ta dar te și înjură cât mai colorat posibil.
Toată lumea știe că discuțiile funcționează așa:
– Îmi expun ideea cât mai detaliat posibil (ca ieri)
– Coa, ești prost, mă-ta ce mai face, uite cât de prost ești că ai îndrăznit să scrii așa ceva! Boule ipocrit, Ce? Tu n-ai piratat niciodată? Marș!
– Pffffuaaaai!!! Mulțumesc că m-ai lămurit! Într-adevăr, aveam o eroare logică undeva, dar mulțumită înjurăturilor tale am realizat cât de mult greșesc!
said no one ever
Oameni buni, democrația vă dă dreptul să nu fiți de acord cu mine, nu să mă porcăiți pentru atunci când nu sunteți de acord cu mine.
Vezi mă vecine, şi eu când înjur în situaţii de genul ăsta mi se spune că-s lipsit de diplomaţie, tact sau chiar că sunt porcoso-nesimţito-grobian. Păi, cum vine asta? Unu’ te înjură şi zice „nu-s de acord cu tine, deci o sugi prin batistă” dar tu dacă-l iei la măciuci se cheamă că eşti porc. Păi, să mi-o vadă în ciorbă, zic.
Discuţiile funcţionează aşa (primele două linii, atât) doar pe interneţi, nu am văzut mulţi muşchiuloşi de interneţi care într-o discuţie faţă-n faţă să practice modul ăsta de a discuta. Să fim serioşi.