Cum am rămas netuns

Cum am rămas netuns ©

Mi-am făcut curaj să mă duc la frizer azi. În cartier avem două frizerii, una lângă alta. Una e mereu plină, alta e mereu goală. Cum stilul meu de tuns e simplu – nr. 2 – azi am aflat și de ce.

Intru în frizerie, tanti stătea la ușă, fuma și vorbea la telefon. Am auzit fără să vreau cum dicta interlocutorului ce să mai cumpere: „să nu uiți lapte”, „să iei și pâine” și tot așa. Chestii extrem de importante adică.

Intru, mă așez pe scaun, mă uit la ceas.

Tanti terminase convorbirea dar sugea cu nesaț din țigară. A fost punctul în care am decis că nu mă va tunde ea.

După fix patru minute intră și ea, cu un zâmbet tâmp pe față, nu tu scuze, nu tu nimic.

Mă ridic și plec, lăsând-o cu zâmbetul tâmp pe față.

După ce am plecat m-am gândit că poate ar fi fost bine să-i spun și de ce am plecat, unde a greșit și dacă și-a pus vreodată întrebarea „de ce la frizeria de alături este mereu plin?”.

Dar da, este criză. Băsescu, alea-alea.

Un Comentariu

Adaugă un comentariurăspuns pentru

Link-urile în context sunt binevenite. Comentariile fără nume/email valid sunt șterse.
PS: Comentariul NU este editabil.

Site-ul blog.iamntz.com utilizează cookie-uri. Continuarea navigării presupune acceptarea lor. Mai multe informații.

windows apple dropbox facebook twitter
windows apple dropbox facebook twitter