Cică era un om pe punctul de a se îneca. Om credincios, cu o credință incomensurabilă în Dumnezeu, începe să se roage: „Doamne, ajută-mă să nu mă înec!”. Trece o barcă pe lângă el, vrea să-l ajute, omul răspunde „nu, pe mine mă ajută Dumnezeu!”. Trece a doua, a treia barcă, treaba se repetă. În final, omul moare. Ajuns în fața Domnului, îl ia la întrebări: „Doamne, ți-am slujit toată viața, de ce nu m-ai ajutat?”. „Păi nu ți-am trimis trei bărci?!”.
Eh, tot așa cunosc doi programatori care își urăsc locul de muncă. Îl urăsc la modul profund, cu cea mai mare pasiune de care poate fi capabil un om să urască.
Eu, prieten bun, încerc să-i ajut. Și de fiecare dată când găsesc pe Devforum sau pe Facebook câte un anunț de angajare ce li s-ar potrivi, le dau un link.
Și încep scuzele: e prea departe de unde stau eu (cu chirie), îmi zice să fiu prezent la sediu, nu are program flexibil, nu au geamuri gri, nu au tastaturi bune, nu au una, nu au alta. Un fel de „unde ți-e fesul?” vs „de ce ai fes?”.
Iar chestia asta doar pentru a rămâne angajat într-un loc pe care îl urăsc profund, pentru a lucra la niște proiecte ce le urăsc la fel de profund, cu un colectiv insuportabil și niște șefi pe măsura colectivului.
Într-un domeniu în care se găsește foarte greu forță de muncă este foarte greu de înțeles (pentru mine, cel puțin) reticiența asta la schimbarea angajatorului. Viața e mult prea scurtă pentru a pierde timpul la job-uri de căcat.
Intr-adevar, viata e mult prea scurta pentru un job de cacat.
Si totusi aici cred ca e vorba de mai multe variabile. Un colectiv ok mai diminueaza din mizeriile din spatele editorului & stuff. Ma rog, si partea cu colectivul e limitata, ca nu ei iti platesc salariul, doar ca iei in calcul si varianta „bai, astia sunt oameni de gasca cu care ma inteleg super bine. Oare daca maine plec la x pentru suma y, o sa pot avea partea de aceiasi socializare sau sunt o mini-drona 8hr?”
Partea cu asa zisul program flexibil este considerata un avantaj in multe situatii, mai ales daca esti student sau o o persoana un pic mai „libertina”, iar din ce am vazut (nu ca as avea experienta prea multa) multi angajatori vad treaba asta ca pe un bonus oferit angajatului si isi permite sa mai scada un pic media de salarizare.
Ce ne mai place sa dam lectii cand o ducem bine. Fix anumite particularitati te trag in jos sau te scot din echilibru. Prea ne-am obisnuim sa zicem ca viata = loc de munca si doar atat. Hai sa mai si gandim putin!
@Joie Negru: da, doar că nu prea. Având în vedere că îți petreci o treime din viață la muncă ar trebui să faci tot ce-ți stă în putere pentru ca acea parte a vieții să nu fie de căcat.