De obicei, când vin hingherii în cartier, toate babele încep să arunce cu vorbe grele, cu blesteme, cu papuci și cu bănci după oameni. OK, poate că nu-i chiar cea mai onorantă meserie, dar francezul are o vorbă: if it pays the bills…
Azi a venit dubița, au coborât oamenii, au pescuit vreo doi dulăi, au plecat mai departe. Babele? Stăteau foarte liniștite pe bancă (adică îi înjurau pe ăia în liniște). De ce?
Pentru că zilele trecute unul dintre „cățeii ăia nevinovați care n-ar fi în stare să muște pe nimeni, uite-l și tu, cum să nu-l iubești?” a fost pe punctul să muște o vecină ce-și aducea copilul acasă. Copil nou născut, îl aducea acasă de la spital.
Probabil cățelul ăla exagerat de drăgălaș o fi simțit sufletul diabolic al copilului? S-o fi uitat copilul urât la el?
Cainele ala credea ca tine vreo shaorma in brate sau ceva…