De ce se primește șpaga?

Inițial am vrut să-i răspund lui Vali, dar deja s-a strâns prea mult text pentru un comentariu, așa că o să scriu aici.

am o problema cu primul punct. serios, tu crezi ca lacomia omului poate fi asa usor stapanita ?
Mihai

da, când nu ai pentru ce să furi da.
Vali

Vali, tu pleci de la premisa că șpaga se primește pentru valoarea directă, cuantificabilă în bani. Eu aș zice că a primi șpagă îți confirmă un statut de supraom, ce-ți lasă impresia că ești imun în fața legii.

Indiferent că primești un milion de euro sau de douăj’ de kile de caltaboș, cadoul ar trebui privit ca o ofrandă adusă de muritori unui zeu.

Știi cum zic unii: decât cioară toată viața, mai bine vultur pentru o zi. Dacă ar renunța la șpăgile primite înseamnă că va face parte din cealaltă tabără: cei care dau șpagă. Cei care se ploconesc pentru ceva. Ceea ce nu ar fi foarte digerabil pentru psihicul unora.

Plus că mai sunt și alte chestii la mijloc: trebui să fii ușor naiv să crezi că circuitul șpăgii în natură este atât de scurt (de la cel care dă la cel care primește) și că nu se continuă pe linie de partid(e). Cel mai probabil, indiferent că-i vreun *escu, *gnea sau *tase, un procent se dă mai departe.

Și, nu în ultimul rând, aș zice că-i și un fel de Yakuza la mijloc: o dată intrat, intrat rămâi. Nu te poți trezi într-o dimineață, iei telefonul, îl suni pe X și îi comunici că nu mai vrei să faci parte din sistemul ăsta ticăloșit.