Au fost proteste? Au fost. S-au strâns zeci de mii de oameni? S-au strâns. Apoi au început să se strângă din ce în ce mai puțini, și e normal: s-au terminat concediile, au început să se ducă și oamenii la muncă șamd. În fine, două chestii am observat la Iohannis & co:
Omul care era pe punctul de a deveni erou, a ieșit pentru zece minute în piață, a zâmbit, a ascultat trei păreri – vocea străzii, sanchi – și s-a dus înapoi la căldurică. A ieșit în stradă după o săptămână de proteste.
De ce era pe punctul de a deveni erou? S-ar fi putut lepăda și de PNL și elibera de toate ațele de marionetă și, la o extrem de scurtă vizită în Parlament le zicea tuturor: bagajele, acasă. Să nu vă mai văd. Începeau porcii cu stai, Constituția? Păi eu am vreo 15.000 oameni în Straße! Ia ieșiți voi cu toții și explicați-le Constituția! Hmm?
Asta a fost una. A doua chestie este legată de întâlnirea cu „reprezentanții”. A fost cu ușile închise!
Cum Paștele Mă-sii de treabă să ai o situație generată în primul rând din lipsa de transparență și să o rezolvi în cel mai opac mod posibil? Cum e posibil așa ceva? Păi zău dacă mai pare ficțiune cartea asta!
