Așa cum sistemul medical s-ar repara instant dacă toți parlamentarii ar fi obligați să se trateze exclusiv în țară, și sistemul de învățământ are o rezolvare foarte simplă, prin care profesorii vor fi interesați în permanență de calitatea predării. Cum așa? Păi uite așa:
Cum ar fi dacă profesorii ar primi un anume procent din veniturile foștilor elevi? Fără îndoială, fiecare profesor are un merit în formarea unui elev, indiferent că vorbim despre educatorul din grădiniță sau de profesorul din facultate, toți au o influență mai mare sau mai mică asupra elevului.
Din 20% reprezentând taxele plătite de un angajat, dăm… să zicem 1% în fondul pentru profesori, după care împărțim acest procent pentru absolut toți profesorii avuți de un elev, în funcție de diverși factori.
Îți dai seama cum s-ar zbate toți profesorii să aibă cei mai buni copii în clasă? Cum s-ar interesa toți de soarta lor atât la școală cât și după școală? Cum i-ar plăti pe părinți pentru a-și lăsa copiii să fie meditați?
Probabil vei fi tentat să crezi că împărțind 1% la 30-40 profesori (sau câți o avea un elev de-a lungul timpului) rezultă o sumă mică. Doar că un profesor are de-a face cu sute de elevi de-a lungul carierei.
Imi place idee ta, dar vad o singura problema, care trebuie rezolvata tot prin legiferare.
Problema e ca acum nu poti refuza ca profesor/scoala anumiti elevi problema. Sunt o groaza care nu vor sa asculte, fac galagie la ora samd, si nu ai nici o parghie legala sa ii scoti din clasa sau sa-i dai afara din scoala.
Astfel de elevi nu sunt doar un pericol pentru nervii profesorului, dar si pentru colegii care sunt deranjati cand incerca sa asculte ce preda profesorul (presupunand ca acesta mai poate preda).
Din experienta mea, avand o mama profesoara, e nasol cand ai in clasa copii cu handicap, care nu au ce cauta intr-o scoala normala (se dau cu capul de banca de exemplu), dar parintii refuza sa accepte ca acestia au o problema si ar trebui dusi intr-un loc care are (sau ar trebui sa aiba) resursele adecvate pentru a-i integra.
Cred ca ar trebui procedat in acest caz ca in strainatate, cazul Canadei de exemplu, unde am niste prieteni care s-au confruntat cu problema asta, avand un copil de cativa ani mai bataios. Au fost invitati foarte frumos sa isi potoleasca copilul, altfel la urmatoarea „situatie” va trebui sa si-l ia si sa-l duca la alta scoala.
Profesorii sunt cum sunt, dar uneori nu ti-e rusine nici cu parintii
@Ionut Popa: Păi vezi tu, dacă s-ar face așa cum zic eu, sindicatele ar avea și altceva de făcut, nu doar să ceară bani: ar putea cere reducerea numărului de elevi din clasă (să încerci să explici ceva pe limba a 25-30 oameni este imposibil, oricât de mult încearcă sistemul să ne convingă contrariul); ar putea cere aplicarea unor sancțiuni mai grave; ar putea…
Tare, în felul ăsta s-ar regla/alinia și curriculumul cu cererea de competențe din piață.
Pentru o mai mică bătaie de cap ar merge redirectarea către instituțiile de învățământ, care ar avea interes să obțină un procent de succes cât mai bun, de la paznic la director.
@Alex Popescu: Nu ar fi convenabil pentru cadrele didactice, profesorii nu sunt legați de o anumită școală.
@Ionuț Staicu: Va fi în interesul direct al instituțiilor de învățământ să-și asigure un colectiv (atenție, nu numai profesori) cât mai performanți
sunt loializați, prin salarii și condiții de lucru.
În cazul mobilității cadrelor didactice se va ajunge la o ‘valoare de piață’ mai mare pentru dascăli, cu tot ce decurge din asta.
@Alex Popescu: Mă gândesc că asta ar rezulta într-o separare foarte drastică între școli bune și școli… mai puțin bune, rezultând un capitalism cu colți: școlile bune vor putea atrage profesori buni, devenind și mai bune, școlile slabe vor deveni și mai slabe, neputând face față școlilor bune.
@Ionuț Staicu: Evident. M-am gândit și eu la asta, de cânt am citit prima dată articolul. Asta s-ar întâmpla either way, în ambele modele: școlile mai bune vor atrage personal mai performant, profesorii buni vor direct interesați să se alăture unor colective cât mai performante în ansamblu (thus șanse mai mari de bonus).
Chiar și-așa, cu polarizare asta, media generală de performanță ar fi crescută de ce avem acum. Chiar și ăi din urmă ar fi motivați să se străduie mai abitir, după posibilități.