Supa de pietricele

Supa de pietricele ©

Când eram copil, am citit o poveste care, pe moment, nu a însemnat foarte mult. Adică doar întârea (oarecum) zicala „unde-s mulți, puterea crește” dar într-o minte de copil aceste zicale nu au foarte mult sens.

Pe scurt, povestea e cam așa: câțiva soldați ajung într-un sat plin de zgârciți. Se apucă ei să facă o supă de pietre și deh, tot satul se adună în jurul lor, să vadă minunea. După care încep să își laude supa, să spună cât de bună va fi, dar că va fi mai bună cu puțină sare, cu un cartof, cu un morcov etc. Iar oamenii din sat sunt curioși nevoie mare, aduc ingredientele… (povestea întreagă și neciuntită e aici).

Și mă gândesc așa, că taaaaare ar fi bun un astfel de bucătar în diverse situații. Gândește-te doar la țăranii noștri care nu se unesc să-și vândă produsele într-un singur loc și preferă să se plângă.

Acum câțiva ani mi-au murit o parte din bunici. Care, înainte să moară, au vândut/dat/donat  un teren, dar fără să facă actele. Am traversat jumătate din țară pentru a face succesiunea (care a costat un sac de bani, apropo) vorbi cu noii proprietari și le-am zis: „e treaba voastră ce ați vorbit cu bătrânii, dar va trebui să vă faceți actele; nu vrem nici un ban de la voi”.

Oamenii preferă să piardă jumătate de hectar de pământ și să meargă pe ideea „vânzătorul face actele” și se consolează cu „am pierdut mai multe în viață, ce mi-e o palmă de pământ?”.

În altă ordine de idei, știai că nu te poți duce la primărie să le spui „eu nu mai vreau terenul ăsta, luați-l și faceți ce vreți voi cu el”?

Un Comentariu

Adaugă un comentariurăspuns pentru

Link-urile în context sunt binevenite. Comentariile fără nume/email valid sunt șterse.
PS: Comentariul NU este editabil.

Site-ul blog.iamntz.com utilizează cookie-uri. Continuarea navigării presupune acceptarea lor. Mai multe informații.

windows apple dropbox facebook twitter
windows apple dropbox facebook twitter