Eu am învățat șah de la bunicul meu, într-o vacanță de vară. Mă rog, „l-am învățat” așa cum poate fi învățat șahul de un copil de 9-10 ani. Nu pot spune că am evoluat mult de atunci. Știu regulile și… cam atât.
Prin 2010, când a apărut primul iPad, ăsta a fost jocul la care m-am gândit prima dată că ar putea beneficia de pe urma touch-screen-ului: cum ar fi un șah actualizat la tehnologia actuală?
O tablă de șah interactivă, ce recunoaște piesele puse la o anumită poziție și ține cont de stadiul curent al jocului.
Și tind să cred că în această direcție ne îndreptăm cu jocurile: niște board-uri interactive ce au elemente proiectate în funcție de stare sau de acțiuni. Cred că ar fi foarte distractiv un Piticot făcut în acest fel 
