Țin postul ăsta în draft de o săptămână, încercând să le acord șansa de a-și repara greșeala.
Am cumpărat un colțar de la Casa Rusu. Mi-a plăcut cum se simte, ne-a plăcut culoarea, în fine. Am luat-o, au livrat-o, toată lumea e fericită. Niște chestii:
Livrarea a costat 100 lei. Pentru că altfel livrarea gratuită la domiciliu însemna, de fapt, livrarea pe undeva pe lângă domiciliu. Am plătit, că nu eram nebun să car cinci etaje o canapea… Dar alta e problema.
Pentru că am presupus că oamenii care au montat-o au o minimă etică a muncii și pentru că eram prins cu altele, am semnat ca primarul de primire, că totul e OK.
Doar că… totul nu era OK, iar dacă o minima etică a muncii ar fi fost prezentă, ar fi spus: „tovarășu’ Staicu, lipsește o rotiță și nu veți putea folosi canapeaua, dar ne ocupăm noi; durează X zile”. Dar cum nu a fost, nu s-a spus și am constatat singur.
Am sunat la ei în vreo 30 minute de la montaj. M-au asigurat că durează o săptămână. După două săptămâni sun să întreb ce se întâmplă: încă n-a venit transportul. După încă o săptămână sun: „poate vineri”.
Îi întreb: cam cât mai durează? Nu știm. Doamnă, un timp aproximativ, două luni? Ei, nici chiar așa! Păi cum nu chiar așa că o lună a trecut!!!
Prin urmare, am o canapea extensibiliă de la Casa Rusu ce nu poate fi extinsă. Și având în vedere că urmează Crăciunul & co, nu e în interesul nimănui să-și bată capul cu un client care a plătit deja.
Mă, cel puțin culoarea e interesantă. Niciodată nu m-aș fi gândit la această nuanță la o canapea.