Știi ce înseamnă sărbătorile (de iarnă, de primăvară) pentru mulți oameni? Ori „pff, trebuie să-l sun pe nesuferitul de X, să-i urez de bine!” ori „pff, mă sună nesuferitul de Y să-mi ureze de bine!”.
După ce se trece de punctul ăsta, convorbirea se poartă de parcă interlocutorii sunt cei mai buni prieteni, vorbe pline de entuziasm, poate și un „anul ăsta trebuie să ne întâlnim, nu ca în ultimii cinci ani!”
După care se închide, iar ambii vorbitori adoptă o față sictirită, și scapă un „sper să îmi pierzi numărul!” printre dinți.
Serios? Și mă judecați pe mine că nu-mi plac oamenii? Că îi evit? Că nu le zâmbesc fals și chinuit pentru două minute?
Mai bine!
Vezi că cică, unul dintre cele cinci „ingrediente” ale schizofreniei e asocialitatea. Ai o vârstă, poate e timpul pentru un screening.
@Laur: Din păcate, societatea ne-a învățat că e absolut normal să ne prefacem că ne face plăcere prezența unuia sau a altuia.
Și ești catalogat în diverse moduri dacă nu te comporți ca atare.
Nu am sunat pe nimeni, dar am primit 2 mesaje. Cui nu-i convine, e problema lui/ei.