Plecând de la articolul Simonei, mi-am pus o întrebare tare interesantă: cum refuzi darnicii?
Am văzut mai demult într-un magazin următoarea chestie:
- Un nene intră în magazin cu fii-sa (~5-6 ani). O lasă la intrare (presupun că din motive ce țin de marketing agresiv);
- O tanti mai în vârstă, foarte generoasă, vine și îi oferă ceva dulciuri;
- Fetița refuză;
- Tanti insistă;
- Fetița cedează.
Primele lucruri învățate de mine au fost „să nu vorbești cu străinii” și „să nu primești nimic de la străini”. Și tind să cred că nu doar eu am fost învățat așa…
Iar chestia ce mi se pare mie foarte interesantă este: oare odată crescuți, uităm că noi am devenit acei străini cu care nu trebuie să vorbești și de la care nu trebuie să primești?
Some deep shit right there…
Să vezi ce „distractiv” e când ai un copil cu diverse intoleranţe/alergii şi apar unii indivizi „bine intenţionaţi” ce-i oferă exact lucrurile ce îi fac rău.
Plus că tot ei se simt ofensaţi când îi refuzi elegant.
PS. Acum întreb discret părintele dacă copilul are voie să mănânce ceea ce am de gând să-i ofer şi de abia apoi îl servesc pe copil.
@Silviu: Sunt convins că nici un darnic d’ăsta nu se gândește la potențiale alergii…
este intradevar o problema sociala treaba cu strainii care vin si dau copiilor dulciuri etc…..eu am noroc cu fetita mea ca nu se „omoara” dupa dulciuri….in schimb cand vede pe cineva cu ceva in mana se duce glont la acea pers si cere… :)))))
@alexandra: Chiar ai noroc! Eu dacă primesc o ciocolățică, sunt corupt. Și am 30+!
si tot ce primeste ii da de multe ori lui mami..cu toate ca nu am invatat-o eu asta…