Copiii și iarba

Copiii și iarba ©

Dacă tot ajung la școală mai des decât ajungeam când eram la școală, observ unele chestii foarte interesante. De exemplu legătura dintre copii și iarbă.

Curțile școlilor sunt făcute în mare parte, din beton – pentru că deh, ce e mai plăcut decât să alergi și să muști un pic din beton? – cu ceva iarbă ori într-un colț ori pe marginea betonului.

Te provoc să ghicești unde se duc GLONȚ copiii când ies în pauză? Evident, la chioșcul care vinde chestii super sănătoase: cola, cornuri…

Dar cei ce nu se duc la chioșc știi unde se duc? Pe iarbă! Ar fi amuzant (dacă n-ar fi vorba de viitorul țării) să vezi cum se înghesuie toți copiii pe câteva petice de iarbă și/sau pământ, să alerge pe acolo. Dar deh, nimeni nu observă aceste detalii, prin urmare, ca Al Capone, turnăm beton la picioarele copiilor.

PS1: știi ce legume apar primăvara? Mere, pere, portocale și kiwi.

PS2: am văzut copii ieșind de la ore spunându-le părinților/bunicilor: „stai să alerg o tură de teren și mergem”.

3 Comentarii

Paul a scris

Copii nu se duc unde e iarba pentru ca in locurile noastre publice nu ai voie sa calci iarba (nu e ca si cum ar fi fost pusa acolo sa destinda oamenii din atmosfera incarcata de beton), pentru ca daca s-ar duce toti pe iarba aia, ar deveni in cateva zile o bucata de pamant neingrijita, pentru ca motivul pentru care e acolo e probabil pentru ca nu au mai fost bani sa se acopere si locul acela cu beton si probabil daca o privesti indeaproape e plina de gunoaie. Ne-am obisnuit sa ne placa nuantele de gri si sa ne displaca cele de verde. Si copii ne urmeaza.

Si da, in alte tari scolile arata mai degraba a un hambar in mijlocul unui camp cu iarba si copaci fata de cladirile mohorate pline de beton de la noi. Dar iarba aia este tunsa, udata, semanata, ingrijita. Si copii alearga veseli si cad fara grija de a-si rupe hainele si oasele. Dar un camp de beton e mai usor de ingrijit. Si in unele locuri, are si iarba printre crapaturi.

mirceaciu a scris

Acasă la țară școala a mai crescut. Are acum mai multe săli și un teren de fotbal (betonat) cu ziduri înalte de plasă și fier. Dar tot mai există o grădină unde copii fac practică și învață să sape, să planteze o ceapă, o floare… . Apoi sunt străzile, multe încă neasfaltate, cu multă iarbă între gard și drumul bătătorit de mașini. Acolo, da, în iarba aia am lăsat multe amintiri. Îmi e drag că sunt încă copii care prețuiesc iarba, chiar dacă se adună pe un preș să asculte muzica pe YouTube.

Adaugă un comentariurăspuns pentru

Link-urile în context sunt binevenite. Comentariile fără nume/email valid sunt șterse.
PS: Comentariul NU este editabil.

Site-ul blog.iamntz.com utilizează cookie-uri. Continuarea navigării presupune acceptarea lor. Mai multe informații.

windows apple dropbox facebook twitter