Ieri, în fața blocului, un puști bătea mingea. Bine îmbrăcat, haine de firmă, avea un S3 în mână, rucsac în spate și, la prima vedere, nu avea mai mult de 9-10 ani.
Îl întreb care-i treaba, ce-i cu el și îmi spune, sec: „n-am avut chef de școală, i-am zis doamnei că nu mă simt bine”. Discuția aproximativă:
– Păi și maică-ta știe că ești la școală?
– Da…
– Păi și dacă ți se întâmplă ceva, ce faci? Nu știe nimeni că nu ești unde trebuie.
– ….
Printre altele am aflat că e în clasa a II-a, că părinții sunt despărțiți, ce lucrează maică-sa șamd; ce e cel mai grav este că mi-a dat singur toate aceste informații…
I-am zis nevestei de întâmplare și mi-a zis: „de ce nu ai sunat-o pe maică-sa?”. Și a fost o întrebare foarte bună, pentru că nu mi-a trecut prin cap nici măcar o secundă să fac asta…
Ceea ce mă face să mă întreb: ce ar fi trebuit să fac? Să îl iau de mână și să mă duc cu el ori la școală ori acasă? Să îl ignor? Să… ce?
Trebuia sa-l rapesti si sa intaresti ideea acestui articol.
Eu zic, mai bine ca nu l-ai atins, te acuza naiba de pedofilie.
Cele 2 comentarii de pana acum sunt superbe