Poate că este (și) o problemă de comunicare?

Poate că este (și) o problemă de comunicare? ©

Uneori, îmi trece prin cap ideea asta conform căreia anumite lucruri merg prost într-o societate (și) din cauza comunicării, nu doar din cauza sistemului. Să explic.

La orice școală generală de stat te-ai duce, vei găsi cam aceleași probleme: nu sunt materiale didactice. Cretă, bureti, hărți, hârtie, proiectoare etc. Și dacă o luăm de jos în sus, avem așa:

  1. elevii știu că nu sunt astea, dar că le cumpără părinții;
  2. Profesorii văd că nu sunt, cer părinților și, unii mai îndrăzneți, spun mai sus;
  3. Directorii au mixed feelings despre lipsuri. Directorii nu prea au cursuri (de fapt au, dar doar o fracțiune din cât „duce” un profesor), prin urmare nu văd decât vârful icebergului și consideră că nu are rost să deranjeze inspectoratul cu probleme atât de mici…
  4. Inspectorii sunt ușor rupți de realitate, singurul contact cu școala fiind în inspecții. Fac o paranteză să-ți aduc aminte că inspectiile sunt, de fapt, o mascaradă continuă, din ziua în care se află că va veni o inspectie – adică cel puțin o lună înainte – până în ziua inspectiei: totul este doar pentru a arăta inspectoratului cum ar trebui să fie ținute lecțiile, în nici un caz modul în care sunt ținute lecțiile (poate voi detalia asta într-un articol viitor). Inspectorii vin, văd că totul e roz, pleacă mai departe și raportează ministerului rezultate minunate.
  5. Miniștrii sunt complet rupți de realitate. Nu au experiență recentă la catedră, primesc rapoartele de la inspectorat că totul e minunat, prin urmare…

Prin urmare, vin cu tot felul de idei crețe: hai să schimbăm structura anului școlar în fiecare an. Hai să mutăm copiii de la grădiniță în școală. Hai să facem manuale digitale. Hai să mori tu!

Ca idee, știi câte PC-uri sunt disponibile profesorilor într-o școală oarecare? Fix două. Chiar sunt curios cum propune ministrul să se procedeze cu manualele digitale.

Chiar sunt curios!

5 Comentarii

Malin a scris

Corect in anumite situatii, din propria experienta pot sa te contrazic pe ici pe colo.
Exista doua tipuri de directori in scoli, directori numiti politic care-si fac treaba si directori numiti politic care sunt ticalosi si am sa exemplific.
Intr-o scoala sateasca oarecare o profesoara de istorie de la municipiu ajunge directoare pentru ca niciunul dintre profesorii ce intrunesc fisa postului nu erau dispusi sa faca naveta 50 km. zilnic sau sa se mute la sat. Scoala mica, comunicare de exceptie intre cei maxim 10 profesori si directoare si o sumedenie de lipsuri. Bugetul scolii e la pixul primarului si orice cheltuiala trebuie aprobata de primar. Daca factura de creta nu vine de la firma care „trebuie” primarul tergiverseaza plata si sicaneaza directorul.
Cazul doi, intr-o scoala de oras, un director uns cu toate alifiile da o comanda de ecusoane pentru toti elevii. Pretul unui ecuson 2,5 lei. A doua zi convoaca sedinta in cancelarie si comunica fiecarui diriginte sa incaseze de la elevi in urmatoarele doua saptamani 5 lei pentru realizarea ecusoanelor. Firma preda ecusoanele la termen si emite o factura pe scoala, directorul trimite factura mai departe s-o deconteze primaria in timp ce el baga in buzunar banii stransi de la elevi.
As spune ca in ceea ce priveste dotarile scolilor, intre comunicare si ticalosie e o linie foarte subtire, iar cele doua exemple date sunt din experienta mea de furnizor pentru scoli si nu sunt povesti inventate.

Adaugă un comentariurăspuns pentru

Link-urile în context sunt binevenite. Comentariile fără nume/email valid sunt șterse.
PS: Comentariul NU este editabil.

Site-ul blog.iamntz.com utilizează cookie-uri. Continuarea navigării presupune acceptarea lor. Mai multe informații.

windows apple dropbox facebook twitter
windows apple dropbox facebook twitter