Un copil mic e o minune, toată lumea îl admiră. Mergi pe stradă cu el în brațe, cu el de mână sau cum s-o mai merge cu un copil și toată lumea te oprește să îl admire. Să îl complimenteze. Să se minuneze.
Daaarrr… Undeva pe drum, această minune se risipește – presupun că în jurul vârstei de trei-patru ani. Singurii admiratori ai copilului rămân părinții si familia. Restul? Nu prea.
O fi coincidență că asta e și vârsta la care copilul începe să frecventeze grădinița?
Societatea își observă influența asupra copilului. Iar asta nu mai e magic.
