Parcă mai ieri am pierdut câteva nopți pe PC-ul lui Andi jucând FEAR. PC-ul meu avea un GeForce 2, deci puteam juca maximum NFS Underground la detalii minime. Sau Midnight Club, pentru cunoscători   Eh, el avea un GeForce 6600 (parcă) pe care mergea jocul la detalii destul de mari. Și nu doar FEAR, ci și […]

Primul meu FPS văzut de mine a fost Quake. Îmi aduc aminte exact unde era, cu cine, cum mi-a explicat că se poate juca și în rețea șamd. Eram fascinat. Primul FPS jucat de mine a fost Wolfenstein, dar asta e o altă poveste În fine, între timp a apărut Quake II (jucat extrem de puțin), […]

Începuturile aventurilor mele ITistice se situează aproape de începutul noului mileniu. Cred că ’98 sau ’99 a fost anul în care am început să am acces la un PC, când un prieten își făcuse un 486 DX2. Nu mai știu exact ce hardware avea, dar știu că putea rula MP3-uri doar în DOS, altfel ciuciu […]

Când mi-am luat primul PC, acum aproape 20 de ani, eram destul de… hai să zicem naiv. Prin urmare, nu știam foarte sigur cum funcționează anumite lucruri, de exemplu schimbarea orei – daylight saving. În noaptea în care trebuia să se dea ceasurile în urmă, am făcut fix asta: am dat toate ceasurile din casă în […]

Acum mulți ani, când lucram încă în service-ul auto, în momentul în care scăpam ceva din mână – vreo cheie, vreun șurub, orice – erau cam 99% șanse să aud un „dacă erai pe pod la Cernavodă, se ducea în apă”. Cred că am și răspuns câtorva un sictirit „mdea, că podul sufletului e făcut […]

Sunt câteva… să le zic episoade în viața mea de care îmi aduc aminte de fiecare dată când aud vreo piesă. Sau miros ceva. Să explic. Când mă duceam la bibliotecă, doamnele bibliotecare aveau un parfum dulceag. Habar n-am ce parfum era, dar au trecut douăj’ de ani de atunci și cred că s-a întâmplat […]

Prin 1994-1995, dacă aveai ca hobby electronica, cele mai sigure locuri de unde puteai face rost de piese erau televizoarele și radiourile vechi. Singurul magazin din Constanța ce vindea componente electronice – Dioda – era un loc unde găseai rareori ce aveai nevoie. Plus că patronul/vânzătorul era de o aroganță supremă de mă făcea să […]

Primul lucru la care te gândești când auzi despre spargerea unei locuințe este „sunt asigurat, mă doare la bască”. Sau „poate să intre, și-așa nu are ce să ia”. Sau ceva între aceste două extreme. Doar că s-ar putea să nu fie chiar așa. În primul rând, după ce te calcă hoții, vei trăi sub teroare. […]