În tinerețe – adică acum 10-15 ani – nu aveam nici o problemă în a pierde nopțile. Trei-patru ore/noapte îmi erau suficiente și „recuperam”… când apucam. Bine, asta cu recuperatul e o glumă, pentru că somnul (și recuperarea) nu este ceva ce poate fi cumulat. Ori este ori nu. Pe lânga problemele semnalate aici – […]

Eu urăsc să dorm și o fac strict de nevoie. Una dintre primele mele amintiri din copilărie este modul în care se străduia maică-mea să mă adoarmă la prânz. Sau cum mă lăsa să „dorm” și, cinci minute mai târziu, eram după ea în bucătărie. După 20 de ani ajunsesem ori să dorm în două-trei reprize (însumând […]